Numere…de inmatriculare

Am un spirit de observatie destul de dezvoltat. Si inca ma mai antrenez in sensul asta. Unul dintre exemple ar fi ca nu ma abtin de la a vedea ce numere de inmatriculare au masinile care trec pe langa mine prin tara. De data asta nu am sa ma extaziez ca am vazut o masina de Bihor in Constanta sau Suceava. Voi nota observatia zilei, referitoare la masini din Oradea, culmea, statice. A se citi “abandonate”. In urma cu ceva vreme, in parcarea din fata blocului in care am copilarit, isi dormea somnul de veci o Dacie 1300 galbena, fabricatie ‘77 - ‘80, cu numarul de inmatriculare BH 11 SEX. Culmea coincidentei! De dimineata am observat in parcarea blocului unde m-am mutat recent ca, prinde radacini (la propriu) o Dacie Break 1310, ce-i drept ceva mai tanara (poate din ‘80 - ‘82), la fel de neingrijita si batrana, dar cu aceleasi pretentii cuceritoare - BH 04 SEX. Ma intreb ce a fost in capul celor care au ales numerele astea pentru rablele lor?! Ca as fi inteles sa fi fost vorba de un M3 sau X5, unde, intr-adevar, te puteai astepta la o partida zdravana de sex dupa o noapte de club cu vreo juna iubitoare de senzatii tari calare pe o herghelie de cai…putere.  Nu as vrea sa cred ca aceste foste masini nationale au reprezentat piesa de baza pentru agatat, in cazul meseriasilor care ascultau Albatros 91 sau Fulger 2000 la casetofonul lor cu leduri, in timp ce cainele ornamental din spate dadea din cap pe ritmul muzicii sau gropilor (sunt convins ca va aduceti aminte de nelipsitul caine care dadea din cap si de coada de vulpe de la oglinda retrovizoare, ca sa nu mai zic nimic de plasticul oului kinder atasat antenei radio exterioare). Sigur, treaba cu sexul prinde la romani (sau romance), dar sa fie de buna calitate (nemteasca, japoneza, etc.) si sa fie exprimat in peste 30.000 de euro, sa poti zice din toti plamanii cand vezi dihania pe patru roti: “Mama, ce porno e!” Dar mai sunt si alti romani care pot fi caracterizati sau judecati pornind de la numarul de inmatriculare al masinii. Daca e ZEU sau JOY, sigur e din MISA (prieten cu Bivolaru), daca e DAR sau HAR,  sigur e un tip ce crede ca a fi religios se masoara in tablite de inmatriculare. Daca e DAN, ANA, ADY, MIN, MIH, LAU, YON, RAD, ELA…sigur asa il cheama pe sofer. Daca e SUG (da, am vazut-o si pe asta) inseamna ca e un mare BOU (asta nu l-am vazut). Daca e POL, SPP, SRI, ori e prost ori fudul. Daca e SEF, e ca si cum s-ar recomanda: “Sunt DOMNUL X”. Ori nu cred sa fie ceva mai enervant decat grandomania vadit afisata. Daca e DAC, e posibil sa fie al meu Iar cifra e, daca nu ziua de nastere, atunci cu siguranta anul.  Si mai am o observatie… S-au inmatriculat pana si tomberoanele din oras. Mai nou scrie pe ele cu vopsea strada sau macar litera principala a denumirii ei, sa nu fie incurcate intre ele. Singura diferenta dintre cele doua categorii de inmaticulari e ca pentru a doua nu s-a platit taxa…pe care, apropos, ar trebui sa o aruncam la gunoi, la un loc cu multi dintre SEF-ii care se cred mari oameni politici in ROM-ania, daca tot vorbeam de tomberoane.

“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - sferturi de finala 1

Al cincilea episod de distractie dedicata liceenilor din Oradea s-a consumat vineri seara in No Problem. Discoteca a devenit in scurt timp aglomerata, fiindca toata lumea astepta cu nerabdare sa mai cernem talente. Sistemul piramidal de la Balul Balurilor a intrat in actiune. In aceasta saptamana i-am intalnit in concurs pe catigatorii primelor doua editii, si, cum anuntam atunci ca se califica primele doua licee din fiecare saptamana, asa se face ca din prima editie au venit cei din Gojdu si Blaga, iar din a doua Economic si CFR. Competitia s-a desfasurat pe aceleasi coordonate: trei probe (proba de invartit cu capul de mop si recuperat contra-cronometru un pix din gura partenerei, limbo-dance la brat si roaba pe echipe), momente artistice cu Silvia si Anileda, hip-hop cu M&C si CTM, dar si scenetele cu care deja ne-am obisnuit. Gojdistii au adus familia Adams in scena, liceenii de la Blaga au intrat in rolul soldatilor, Economicul a facut o sceneta cu academia de politie, iar CFR-istii au avut de montat un moment artistic interesant - parodie dupa o emisiune tv. A fost pentru prima data cand s-au notat si galeriile. La egalitate cred ca au fost sustinatorii feroviarilor si economistilor. Concursul a fost distractiv, ne-am amuzat teribil, ne-am simtit bine. Senzatia s-a prelungit pe tot parcursul serii, caci la discoteca ne-am eliberat de toate tensiunile din tipul saptamanii. Imagini, peste doua saptamani, vinerea, la 21.30 la Party Tour (pe TTV). Pana atunci mai avem un alt sfert de finala cu Eminescu, Pedagogic, Ghibu si Sinteza. Asteptam, asadar, alte doua perechi de liceeni sa se califice in semifinala unde ne va canta si incanta Celia. Dupa editia recent incheiata, Izabela Copil si Vlad Mot de la Blaga au parasit competitia, fiindca au iesit ultimii in clasamentul juriului, Carina Ghita si Paul Buzlea de la Gojdu mai au o sansa in batalia locurilor III, iar in semifinala, cu gandul la locul I sunt: Ioana Cristea si Bogdan Platona de la Economic (locul II), respectiv Ramona Miclo si Celestin Falaus de la CFR (locul I), bobocii cu cel mai bun parcurs de pana acum, la Balul Balurilor. Ne vedem vinerea urmatoare, la ora 19, la o noua petrecere cu ritm!

13 ani la radio

21 februarie 1995. E o zi atat de importanta in existenta si devenirea mea ca om de radio, incat daca nu s-ar fi intamplat, mi-e greu sa gandesc ce intorsatura ar fi putut lua lucrurile. Tin minte ca era o marti dupa-amiaza cand am urcat pentru prima oara dealul din spatele garii… Str. Ianus Pannonius Nr. 25/A a devenit atunci o adresa pe care urma sa o frecventez mai des decat mi-am putut imagina. De fapt, a devenit in scurt timp a doua mea casa. La ora 15:00 am vorbit pentru prima oara la un microfon de radio adevarat. Era “Topul Liceenilor”, iar eu reprezentam Gojdu, unde difuzam deja muzica in pauze, la radioul scolii. Credeti in dragoste la prima vedere? La mine s-a aplicat perfect - radioul a fost dragoste la prima incercare. Asa inceput sa se dezvolte ideea de a ma face om de radio. La Radio Sonvest, 71.81 MHz, am deprins abecedarul meseriei, am invatat, am crescut. Desi veneam cu muzica in ghiozdan de acasa, desi faceam radio cu casete audio si benzi de magnetofon, desi luam produse in loc de salarii, anii debutului au farmecul lor. Sunt 13 ani de cand fac radio. Cu entuzisamul stau bine, cred ca sunt abia la inceput de drum.

New Look

De azi, fotografia care sta pe post de carte de vizita pentru acest blog, nu mai este actuala. Nu mi-am facut lifting facial, nu mi-am lasat par lung si nici nu m-am imbogatit cu vreun tatuaj. Dupa multi ani, imaginea mea s-a schimbat. Am zambit toata ziua. Pentru ca azi am renuntat (partial) la un accesoriu care mi-a definit imaginea. Ochelarii cu care erati obisnuiti au intrat intr-un concediu de odihna (cred ca este unul prelungit). Am descoperit cat de usor si practic este sa porti lentile de contact. Nu ma intrebati de ce descopar eu chestia asta abia acum. Comoditatea si obisnuinta sunt doi factori care probabil ca m-au influentat mai mult decat as fi crezut. Daca ieri ochelarii mei nu ar fi intalnit gresia in cadere libera si provocata, in urma unui mic incident domestic, posibil sa nu fi fost azi in situatia de a trece pe la optician. Mica ciobitura a disparut, ochelarii au primit un aer proaspat…sunt ca noi, si, totusi, nu ma mai atrag asa cum o faceau alta data. E ciudat sa constati ca gesturile si ticurile unui ochelarist raman, in ciuda faptului ca factorul ce le-a provocat este retras din circuit, pentru moment.  La inceput am zis ca fara ochelari voi avea mai multa intimitate, in sensul ca nu voi fi recunoscut pe strada. Culmea! Prietenii si colegii mei, ba chiar si mama s-au holbat destul de insitent la mine ca sa observe care e diferenta fata de ziua de ieri. Cred ca s-au jucat cu mine. E imposibil sa nu observi disparitia unui accesoriu care a stat acolo 14 ani. Jumatate din existenta mea. Imi aduc aminte ca, in toamna, din dorinta de a schimba ceva in bine la modul de prezentare, am facut un sondaj printre cunoscuti: cu sau fara ochelari. Daca la inceput cei care voiau sa scap de ochelari erau majoritari, mai apoi balanta nu numai ca s-a echilibrat, dar s-a si inclinat in favoarea conservatorilor. Pentru ca ochelarii ma definesc, ziceau ei. Asa se face ca nu am avut imboldul necesar. Orice rau e inspre bine. Daca nu trebuiau reparati, probabil ca nu renuntam asa usor la ei. Recunosc faptul ca inteleg ce simt miss-urile patriei in ziua in care isi etaleaza noile perechi de silicoane.        

“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - episodul 4

Vacanta s-a incheiat si, din pacate, pentru unii, cheful de distractie nu s-a prelungit, asa cum era de asteptat, pana la aceasta noua intalnire cu Balul Balurilor. Asa se face ca, in loc de patru licee, discoteca a primit vizita a doar doua dintre ele. Sigur, cele mai bune: Liceul Pedagogic “Iosif Vulcan” si Colegiul National “Mihai Eminescu”. Cei de la Colegiul Tehnic ”Constantin Brancusi”, respectiv Liceul cu Program Sportiv “Bihorul” au abandonat competitia prin neprezentare. Si daca ar fi fost acolo, probabil ca soarta concursului ar fi fost aceeasi. Am desfasurat, asadar, o editie aparent fara miza (ambele licee fiind calificate pe mai departe inca dinaintea inceperii “ostilitatilor” din ring), dar spectaculoasa, caci in joc au fost nu doar orgolii, ci si 50 lei pentru fiecare boboc plus un dvd player pentru scoala.

Valentine’s Day - pro sau contra?

Acest articol ar trebui sa vorbeasca despre dragoste, in toate felurile. Mi-as dori sa postati parerea voastra referitoare la sarbatoarea aceasta “de imprumut”, cum ii spun unii…   14 februarie - Valentine’s Day. Lumea catolica il sarbatoreste pe Sfantul Valentin. O zi care, dincolo de ocean, are o puternica traditie. Intr-atat de puternica incat europenii au adoptat-o cu usurinta. La fel si romanii, probabil printre cei mai adaptabili dintre locuitorii batranului continent. La noi, lumea este impartita, fara indoiala intre cele trei categorii: prima - a sustinatorilor ferventi, in mare parte adolescenti care simt pentru prima oara emotiile iubirii, a doua - a celor care combat imprumutul si a treia - celor care, din pacate, nu mai cred de mult in iubire. Sigur, putem sa ne punem intrebarea de ce e mai cool sa il sarbatorim pe Sfantul Valentin, cand avem un Dragobete al nostru, zece zile mai tarziu?! Doar pentru ca fac altii asta? Pe de alta parte, de ce nu? Sunt unii care spun ca nu e nevoie de o zi speciala ca sa iti demonstrezi afectiunea fata de cineva drag, ar trebui sa faci asta in fiecare zi. Dar cred ca, in unele cazuri, e nevoie de o zi care sa iti aduca aminte ca iubesti. Ziua care sa iti dea imboldul de a schimba ceva in viata ta sentimentala, probabil destul de prafuita, in ultima vreme. Si, la o adica, ce? Doar nu suntem in Arabia Saudita, unde se face puscarie daca esti prins cu vreo inima de plus, cutie de bomboane sau buchet de flori pe strada, pe 14 februarie?! Gandeste liber si iubeste sincer! 14 februarie este doar un motiv in plus ca sa ii spui cat de mult o/il iubesti.    

Olimpiada Nationala de Chimie si-a premiat castigatorii!

Clopoteii fermecati au sunat in aceasta dimineata adunarea in sala Casei de Cultura a Sindicatelor din Oradea. Tot acolo, pe aceeasi scena, cu acelasi public, am pornit la drum la inceputul saptamanii pe care o incheiem. Au fost zile frumoase, in care am imbinat chimia cu divertismentul si nu a iesit vreo reactie adversa. Suntem mai bogati cu experienta unor zile pline, cu probe scrise sau practice, cu excursii sau spectacole. Nu intamplator am adus vorba de clopotei… Astazi am fost, impreuna cu chimistii, martorul unei reprezentatii unice. Ansamblul de clopotei “Hosana”, format din 14 membri talentati ne-au facut sa rezonam in acordurile unor arii sau piese celebre, cum ar fi “Antiphony of Joy” de L.van Beethoven sau “My Heart Will Go On”, piesa lui James Horner, catata de Celine Dion, cunoscutul soundtrack al celui mai de succes film al tuturor timpurilor - “Titanic”. A fost imposibil sa nu fim incercati de anumite trairi sensibile, de emotii. Intr-o liniste perfecta, clopoteii au hipnotizat audienta si au adus magia unei sarbatori nationale a chimiei. Linistea s-a asezat acum peste olimpiada. Dar in sala au fost ropote de aplauze nu doar dupa acest unic moment artistic, ci si la rostirea zecilor de nume de participanti care au fost premiati. Chimia cinsteste Romania! Anul viitor, Olimpiada Nationala de Chimie se muta la Arad, pentru ca acolo au mers cele mai multe premii. In ceea ce ma priveste, am trait o experienta interesanta si, la final, am primit o cupa pe care scrie “Olimpiada Nationala de Chimie - Oradea 3-9 februarie 2008″. Niciodata nu e prea tarziu… 

Miss si Mister Chimie 2008 - Oradea

Dupa atatea probe la olimpiada nationala de chimie, azi a fost ziua divertismentului. Gazdele evenimentului au organizat o excursie la Pestera Ursilor, dar si un party in cunoscuta discoteca No Problem, unde petrecerea s-a incheiat in aplauzele chimistilor din toata tara. Cum inca e vacanta, am inlocuit pentru aceasta saptamana Balul Balurilor cu Miss si Mister Chimie 2008 - Oradea. Desi la inceput erau inscrise 14 perechi, in concurs au ramas 11, dar au demonstrat cu totii ca stiu nu numai reactii chimice, ci si sa starneasca reactiile pozitive ale publicului format din cei peste 400 de olimpici si profesorii lor insotitori.

Va salut, excelentilor!

Premiile de Excelenta s-au dat. Pentru a doua oara consecutiv, intr-o luna februarie. Anul acesta, insa, Oscarurile oradene si-au pierdut parca din notorietatea si stralucirea cu care eram familiarizati la primele editii. Retrase in sala Filarmoncii de Stat, Premiile de Excelenta au strans, parca, sub lumina palida reflectoarelor (si ele obosite) prea putine somitati, fata de cate asteptam. Urmarind cu atentie lista castigatorilor, doar doua nume mi-au atras atentia: d-na profesoara Anita Luncan (de chimie, care m-a scolit la Gojdu si care a adus Olimpiada Nationala de Chimie in 2008 la Oradea) si colegul de breasla Dan Simai (ultima data il stiam jurnalist la Bihoreanul), pe langa un scriitor si un om de afaceri. Sigur, faptul ca eu nu ii cunosc personal (sau macar activitatea celorlalti excelenti) nu inseamna ca nu si-ar fi meritat premiile. Nu vreau sa se inteleaga asta… Dar faptul ca juriile de specialitate se chinuie sa gaseasca merituosi in fiecare an, ar trebui sa fie un semnal de alarma. Cred ca trebuie sa stii cand e momentul sa te opresti…regula e valabila si in cazul acestor premii. Vom ajunge sa ii premiem pe toti oradenii? Ma gandeam la cum va arata ceremonia asta peste 50-60 de ani. De la inceput am spus ca pentru a fi excelent trebuie sa ai in spate o activitate si o experienta cel putin stralucitoare, cu efect maxim asupra comunitatii locale. Ori, cu mici exceptii, regula de aur nu se mai regaseste in multe cazuri. La anumite categorii (putine, de altfel), motivatia alegerii anumitor candidati a lipsit cu desavarsire, ca fond. Forma pe care au luat-o nominalizarile la alte categorii, in schimb, a starnit cel putin zambete ironice (cate un singur nominalizat, juratii nestiind cine ar putea fi ceilalti merituosi). Nu stiu in ce masura sunt facaturi aceste premii, dar se zvoneste ca unii au venit cu speech-ul de multumire scris pe foaie de acasa, intr-atat de siguri sau increzatori erau de reusita lor. Sunt multi oamenii care ne reprezita cu mandrie in destule domenii, mai ales in arte si nu au fost prea bagati in seama. Sunt eu prea comercial in gandire ca sa promovez nume cunoscute?! Tot ce-i posibil. Dar va asigur ca articolul nu s-a nascut din vreo invidie, gelozie sau frustrare personala. De altfel, in vremurile bune, pe cand aveam show-ul matinal la tv, am declarat ca as fi refuzat, in locul multor nominalizati, onoarea. Nu cred ca asta a influentat in vreun fel pe cineva si nici ca a generat retragerile atat de mediatizate. Cred doar ca mai sunt si altii in asentimentul meu! Sunt curios ce va fi anul viitor…

A inceput Olimpiada Nationala de Chimie - Oradea 2008

Putem spune linistiti ca avem cu ce sa ne mandrim. Dupa ce a fost denumita, in repetate randuri, capitala dansului din Romania, Oradea poate fi numita acum capitala chimiei. Atsa pentru ca urbea noastra clocoteste in pahare Berzelius in aceasta saptamana. Perioada 3 - 9 februarie este dedicata chimistilor de nota 10 din toata tara, care au venit sa se intreaca in formule si reactii pe care eu, sincer, nu le-am prea inteles… Sunt exceptia care intareste regula. Desi am fost scolit de profesoarele care acum au obtinut cele mai bune rezultate si au adus olimpiada la Oradea. Casa de Cultura a Sindicatelor gemea de genii, in adevaratul sens al cuvantului, astazi de dimineata pe la ora 10. Nu intamplator s-a ales ora asta. Oamenii care stiu diferenta pe hartie dintre chimia organica si anorganica (care este elementul chimic ce nu se combina cu nici un alt element sau cine imi scrie urgent formula benzenului?) functioneaza bine doar in jurul unui 10. Parerea mea. Energici ca o reactie chimica au fost si dansatorii, instrumentistii, respectiv interpretii de la Palatul Copiilor si Elevilor, Liceul de Arta, Liceul “Ady Endre”, Illusion (care au prezentat un french can-can si un numar de aerobic) sau M&Q (campionii nationali la dans hip-hop). Asta pentru ca, dupa cuvantul de deschidere al inspectorului scolar general - Liliana Antonescu si al primarului Oradei - Mihai Groza , dupa binecuvantarea preotului si dupa cuvantarile presedintilor si vicepresedintilor de comisie, am prezentat un scurt spectacol artistic. Chimistii s-au destins, eu am chiulit de la radio, dar maine, la 10 cu totii vom avea treaba. Ei vor incepe probele la olimpiada, iar eu voi incerca, in direct, asa-zisa compatibilitate chimica dintre mine si pupitrul de radio.