Vineri a venit randul locurilor III sa demostreze ca inca au cu ce sa atraga atentia publicului si ca isi merita locul in faza urmatoare a Balului Balurilor. Dupa ce bobocii de la “Andrei Saguna” si “Mihai Viteazu” nu s-au mai prezentat, misiunea a devenit un pic mai usoara pentru cei ramasi in cursa. Asta pentru ca o singura pereche avea sansa de a ajunge in semifinala de saptamana viitoare. Si ea urma sa fie aleasa dintre Lioara Ciugudean si Razvan Duma - de la Colegiul Tehnic “Traian Vuia”, Carina Ghita si Paul Buzlea - de la Colegiul National “Emanuil Gojdu”, respectiv Iulia Petrila si Gabriel Nica - de la Colegiul National “Mihai Eminescu”. Am avut parte de cele mai savuroase probe de concurs. Prima proba a fost cea care a declansat nebunia. Boboaca trebuia sa il ghideze la microfon pe bobocul legat la ochi, care avea pe cap o casca prevazuta cu un cui foarte ascutit in crestet. Iar pe o sfoara stateau trei grupuri a cate trei baloane care asteptau sa fie sparte. A fost distractiv, pentru ca bobocii trebuiau sa execute un mic salt pentru a infige cuiul in baloane. Proba a doua a pus fetele la treaba. Ele au trebuit sa impinga cu capul o minge pe toata latimea discotecii, pentru a o introduce printre picioarele bobocului aflat pe post de poarta. La proba a treia a fost nevoie, ca de obicei, de echipa. Si s-a dansat limbo in trenulet. Combinatie de dansuri care a antrenat lumea din discoteca pentru party-ul care avea sa urmeze. Intre probe s-a cantat hip-hop cu M&C, dar s-a si dansat cu G-Spot, trupa liceenilor de la “Gojdu”. Momentele artistice pregatite de liceeni au fost si ele savurate din plin de toti cei aflati in sala. A urmat discoteca, unde Jad a fost cel care ne-a pus din nou in ritm, cu cele mai antrenante piese. La final, am aflat ca juriul a decis ca gojdistii sa se alature celorlalti boboci deja calificati in semifinala din 14 martie, penultima intalnire de anul acesta cu Balul Balurilor. Vineri, la semifinala, asteptam galeriile liceelor sa ii sustina pe cei mai buni. La final o superpetrecere, asa cum v-am obisnuit si, in plus, concert CELIA!
6 martie
E ziua strazii pe care m-am mutat la inceputul acestui an. Sigur, asta era denumirea de dinainte de 1989. 6 martie. Acum se numeste Bd. Dacia. Si e una dintre principalele artere ale orasului. Poarta catre Occident. Ce inseamna, de fapt, 6 martie? De ce nu s-a ales 1 sau 8 martie, se intreaba unii?! … Macar se stie semnificatia acestor doua zile. Pe 6 martie 1945 s-a instalat guvernul condus de Dr. Petru Groza. Din acel moment a inceput perioada dictaturii comuniste care a durat pana in decembrie 1989. Cum ar fi fost viata bunicilor, parintilor si chiar a noastra daca nu ar fi fost comunismul?! Uitandu-ne putin in spate, ar trebui sa incepem sa ne apreciem libertatea si sa intelegem cum trebuie democratia atat de mult visata. Pana sa cadeti in starea meditativa, cei de pe 6 martie, sarbatoriti libertatea! E “ziua” noastra!
Simbolul orasului
Un subiect foarte actual si controversat, de altfel, este simbolul orasului, pe care edilii il vor cu orice pret pe dealul de la Ciuperca. Asa ca mi-e imposibil sa nu comentez pe marginea problemei, chiar daca, pana la urma imi voi atrage antipatia bloger-ilor din Oradea, cunoscand pornirea lor inspre un protest antisimbolistic.
In primul rand, le recomand celor care ne conduc orasul sa salubrizeze zona, altadata de agrement, de pe dealul care asigura o panorama extraordinara asupra orasului. Nu am mai facut o plimbare pe acolo demult. La o adica de ce sa ma duc?! Sa ii deranjez pe cei care incearca o aventura pe bancheta din spate a masinii sau sa imi fac griji ca as putea fi scotocit in buzunare de vreo gasca ratacita printre boschetii crescuti in voie pe marginea a ceea ce a mai ramas din trotuar?! Sa calc printre gunoaie si sa ma asez pe pamant, fiindca de banci nici nu mai poate fi vorba?! In primul rand, zona ar trebui sa arate impecabil, daca tot e atat de importanta pentru acest oras.
Revenind la initiativa pe care au luat-o mai marii primariei candva, anul trecut, mi se pare o idee buna de a face un concurs pentru a gasi cel mai potrivit simbol. Ca doar din brainstorming s-au nascut intotdeauna cele mai bune idei. Insa o astfel de idee nu cred ca are un pret. Stiu ca s-au pus la bataie 3000 de euro. Care, pana la urma, nu stiu daca au mai ajuns in buzunarul vreunui arhitect, designer sau, pur si simplu, vreunui om cu idei bune. In schimb, niciuna dintre ideile futuriste prezentate anul trecut in schita, nu au prins contur. Sincer, nu m-a impresionat niciuna. Pe de alta parte, nu cred ca as fi fost eu mai priceput in penita, daca ma intelegeti.
Dar, pana una-alta, vom avea un simbol. O cruce metalica, inalta de 35 de metri. Cum s-a ajuns la aceasta idee si cine e in spatele ei, sincer, nu stiu… Ma intreb de ce s-au chinuit atatea minti luminate atata vreme, cand, de fapt, s-a recurs la o idee simpla, de baza. Suntem crestini, avem nevoie de o cruce care sa ne vegheze. Si nu va mai trebui sa facem deplasarea pana in Busteni, la poalele Caraimanului, sa vedem crucea impozanta care se afla in varful muntelui. O vom avea acasa, spre nemultumirea multor oameni.
Nu prea avem edili dusi la biserica, ceea ce se intampla in Oradea, in ultimii ani e departe de ortodoxie (calea cea dreapta). Si sunt convins ca stiti matrapazlacurile pe care le-au facut unii spre dezvoltarea in progresia aritmetica a propriei bunastari. E greu, asadar, de crezut ca cineva a hotarat ridicarea crucii din convingeri religioase. Dar nici nu pot fi de acord cu cei care o combat. Intr-o lume in care ne indepartam cu viteza luminii de Dumnezeu, intr-o lume in care poruncile si legile biblice sunt la fel de ignorate ca legile lumesti, in loc sa reparam ceva din delasarea noastra, luptam cu orice mijloace impotriva simbolului crestin. Am citit ieri nenumarate articole pe bloguri si in ziare despre subiectul asta. Cu totii erau impotriva. Eu sunt impotriva curentului. Intotdeauna. Nu pot fi impotriva semnului crucii. Este esenta crestinismului. Sunt dezamagit ca mintile luminate nu cred in puterea lui Dumnezeu. Creativitatea vine de Sus si astia par sa nu inteleaga. De altfel, sunt suparat si pe cei care vor sa scoata icoanele, crucile si alte simboluri crestine din scoli. Bine ca acceptam sa vedem seara la stiri elevi care isi batjocoresc profesorii sau colegii, scene de sex cu minori sau violenta infantila, proasta educatie si lipsa de bun simt. Pe astea le acceptam. Nu facem legi ca sa eliminam indivizii salbatici.
Daca semnul crucii nu este un simbol suficient de actual, de cool sau de trendy pentru vremurile pe care le traim, ma intreb de ce Isus cu bratele deschise e potrivit pentru Rio de Janeiro, orasul paradelor, al dansatoarelor dezgolite, al dezmatului colectiv?! Pana la urma, cu toata arta, cam asta e tenta carnavalului atat de celebru…
Trafic de cosmar
Ma trezesc eu mai devreme sau primavara ii face pe unii sa-si scoata masinile la plimbare? Brusc, mi se pare ca suntem infinit mai multi soferi decat in toamna trecuta. Cu totii grabiti. Cu totii stresati sa ajunga la timp la serviciu sau la intalnirea aceea importanta programata tocmai la primele ore ale diminetii. Oare cum vom circula peste cinci ani in Oradea?
Au aparut de curand semafoare noi in oras. Unii spun ca nu fac altceva decat sa incurce si mai mult socotelile celor care vor sa traverseze contracronometru orasul la ore de varf. Agentii de politie prezenti dimineata in intersectiile gatuite nu par sa mai faca fata, iar ploaia din primele zile de primavara i-a alungat spre adaposturi, lasand de izbeliste o situatie si asa greu gestionabila. Caz concret: intersectia dintre Progresului si Decebal. Semafoare functionale. Ora 7:50. Masini…fara numar. Toata lumea se grabeste. Toata lumea trece pe rosu. Chiar si tramvaiele. Ma intreb: vatmanii aia unde se grabesc?! Ar trebui sa invatam sa nu mai blocam intersectiile. Daca am fi disciplinati, nu am mai pierde atata timp pe drumul spre scoala sau birou. Nu intamplator, in Bucuresti au aparut niste tablite albastre hasurate cu dungi galbene, pe care scrie “Nu blocati intersectia”. E solutia simpla si disciplinata pentru evitarea unei situatii congestionate care nu avantajeaza, in fond, pe nimeni. Cosmarul ni-l cream singuri. Si nu e unul usor digerabil. Se lasa cu motoare turate, nervi exprimati in injurii grotesti si in muschi antrenati pe butonul de claxon.
Teapa turceasca
E o vorba romaneasca foarte cunoscuta: “Roata se invarte”. Daca Vlad Tepes a tras in teapa o gramada de turci, se pare ca dupa mai bine de 500 de ani a venit randul lor sa se razbune. Si nu e vorba de vreo batalie, la fel ca si in cartile de istorie, ci, mai degraba de modul in care se comporta atunci cand ai de-a face cu ei. Nu generalizam. Nu am nimic cu turcii. Doar cu dj-ii din Turcia care au mixat sambata seara in Club Bali. Desi era anuntat un supershow cu Hande Kaya, cea mai dorita dj-ita din Turcia, care trebuia sa mixeze topless, pe langa faptul ca a intarziat destul de mult (companiile aeriene sunt de vina) nu a mixat asa cum ne-am fi asteptat. Pentru ca era o incepatoare intr-ale mixajului, si-a adus un ajutor, DJ Burak Yeter. Ca sa fie teapa cu varf ascutit, culmea, dj-ita minune nici nu s-a dezbracat, asa cum anuntasem, ca vorba aia, nimeni nu cred ca era interesat de mixajele ei cat de ceea ce trebuia sa arate cu dezinvoltura in fata tuturor, asa cum era intelegerea si cum se autopromova ea. Hande Kaya a dezamagit. Ea s-a reintors in Istambul, iar noi suntem cu gandul la Ellis Sexton, ulima experienta muzicala topless din februarie 2007. Rusoaica nu avea inhibitii.
“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - sferturi de finala 2
Competitia interlicee a continuat vineri seara in No Problem. Momentul adevarului este acum foarte aproape. Vom afla, pe final de luna martie, care este cea mai talentata pereche de boboci. Miss si Mister Boboc de la “Onisifor Ghibu”, “Transilvania” si “Mihai Eminescu”, ajutati de galerii, dar si de echipele de concurs, au raspuns prezent provocarii de vineri seara. Nu a fost si cazul celor de la “Iosif Vulcan”, pedagogistii nedorind sa mai participe la cea de-al doilea sfert de finala. Dupa deja obisnuita deschidere facuta de trupa Fantassy, am trecut la prezentarea efectiva a perechilor. Liceul “Onisifor Ghibu” a fost reprezentat de Madalina Luca si Remus Popovici, Liceul “Transilvania” de catre Sorina Salajan si Craciun Secara, iar Colegiul “Mihai Eminescu” de Iulia Petrila si Gabriel Nica. Trupa de dans Illusion, perechea de dans sportiv formata din David si Denisa, Anileda si M&C au punctat prin muzica si dans show-ul din aceasta saptamana. Dupa genuflexiuni cu ziarul deschis pe maini si dupa antireclama facuta concurentilor, a urmat proba de rezistenta, in care cei sapte membri ai fiecarei echipe au facut flotari cu predare de stafeta. Momentele artistice au avut tematica geografica. Cei de la ”Ghibu” au adus in scena atmosfera din Mexic, cei de la “Transilvania” s-au transformat intr-un trib din Africa, iar bobocii eminescieni au imbracat chimonouri si au trait impreuna cu sala pentru cateva momente ca in China. Au fost, fara indoiala, cele mai bune momente artistice de pana acum, la Balul Balurilor. Galeriile nu au mai fost atat de galagioase, dar nu pot sa nu remarc ardoarea cu care au fost sustinuti Madalina si Remus de la “Ghibu”, care au si iesit pe locul I. Alaturi de ei, in semifinala, s-au calificat Sorina si Craciun - sintezistii, iar eminescienii Iulia si Gabriel au iesit doar pe III. Ei mai au o sansa, saptamana viitoare, in batalia locurilor III. Vor fi patru perechi de boboci din care doar una va ajunge in semifinala din 14 martie. Finala mare a Balului Balurilor se va desfasura pe 28 martie. Au mai ramas trei petreceri, asa ca va asteptam, pe final de bal, sa gustati la maxim superatmosfera creata de cei mai adevarati liceeni din Oradea.
Numere…de inmatriculare
Am un spirit de observatie destul de dezvoltat. Si inca ma mai antrenez in sensul asta. Unul dintre exemple ar fi ca nu ma abtin de la a vedea ce numere de inmatriculare au masinile care trec pe langa mine prin tara. De data asta nu am sa ma extaziez ca am vazut o masina de Bihor in Constanta sau Suceava. Voi nota observatia zilei, referitoare la masini din Oradea, culmea, statice. A se citi “abandonate”. In urma cu ceva vreme, in parcarea din fata blocului in care am copilarit, isi dormea somnul de veci o Dacie 1300 galbena, fabricatie ‘77 - ‘80, cu numarul de inmatriculare BH 11 SEX. Culmea coincidentei! De dimineata am observat in parcarea blocului unde m-am mutat recent ca, prinde radacini (la propriu) o Dacie Break 1310, ce-i drept ceva mai tanara (poate din ‘80 - ‘82), la fel de neingrijita si batrana, dar cu aceleasi pretentii cuceritoare - BH 04 SEX. Ma intreb ce a fost in capul celor care au ales numerele astea pentru rablele lor?! Ca as fi inteles sa fi fost vorba de un M3 sau X5, unde, intr-adevar, te puteai astepta la o partida zdravana de sex dupa o noapte de club cu vreo juna iubitoare de senzatii tari calare pe o herghelie de cai…putere. Nu as vrea sa cred ca aceste foste masini nationale au reprezentat piesa de baza pentru agatat, in cazul meseriasilor care ascultau Albatros 91 sau Fulger 2000 la casetofonul lor cu leduri, in timp ce cainele ornamental din spate dadea din cap pe ritmul muzicii sau gropilor (sunt convins ca va aduceti aminte de nelipsitul caine care dadea din cap si de coada de vulpe de la oglinda retrovizoare, ca sa nu mai zic nimic de plasticul oului kinder atasat antenei radio exterioare). Sigur, treaba cu sexul prinde la romani (sau romance), dar sa fie de buna calitate (nemteasca, japoneza, etc.) si sa fie exprimat in peste 30.000 de euro, sa poti zice din toti plamanii cand vezi dihania pe patru roti: “Mama, ce porno e!” Dar mai sunt si alti romani care pot fi caracterizati sau judecati pornind de la numarul de inmatriculare al masinii. Daca e ZEU sau JOY, sigur e din MISA (prieten cu Bivolaru), daca e DAR sau HAR, sigur e un tip ce crede ca a fi religios se masoara in tablite de inmatriculare. Daca e DAN, ANA, ADY, MIN, MIH, LAU, YON, RAD, ELA…sigur asa il cheama pe sofer. Daca e SUG (da, am vazut-o si pe asta) inseamna ca e un mare BOU (asta nu l-am vazut). Daca e POL, SPP, SRI, ori e prost ori fudul. Daca e SEF, e ca si cum s-ar recomanda: “Sunt DOMNUL X”. Ori nu cred sa fie ceva mai enervant decat grandomania vadit afisata. Daca e DAC, e posibil sa fie al meu 
Iar cifra e, daca nu ziua de nastere, atunci cu siguranta anul. Si mai am o observatie… S-au inmatriculat pana si tomberoanele din oras. Mai nou scrie pe ele cu vopsea strada sau macar litera principala a denumirii ei, sa nu fie incurcate intre ele. Singura diferenta dintre cele doua categorii de inmaticulari e ca pentru a doua nu s-a platit taxa…pe care, apropos, ar trebui sa o aruncam la gunoi, la un loc cu multi dintre SEF-ii care se cred mari oameni politici in ROM-ania, daca tot vorbeam de tomberoane.
“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - sferturi de finala 1
Al cincilea episod de distractie dedicata liceenilor din Oradea s-a consumat vineri seara in No Problem. Discoteca a devenit in scurt timp aglomerata, fiindca toata lumea astepta cu nerabdare sa mai cernem talente. Sistemul piramidal de la Balul Balurilor a intrat in actiune. In aceasta saptamana i-am intalnit in concurs pe catigatorii primelor doua editii, si, cum anuntam atunci ca se califica primele doua licee din fiecare saptamana, asa se face ca din prima editie au venit cei din Gojdu si Blaga, iar din a doua Economic si CFR. Competitia s-a desfasurat pe aceleasi coordonate: trei probe (proba de invartit cu capul de mop si recuperat contra-cronometru un pix din gura partenerei, limbo-dance la brat si roaba pe echipe), momente artistice cu Silvia si Anileda, hip-hop cu M&C si CTM, dar si scenetele cu care deja ne-am obisnuit. Gojdistii au adus familia Adams in scena, liceenii de la Blaga au intrat in rolul soldatilor, Economicul a facut o sceneta cu academia de politie, iar CFR-istii au avut de montat un moment artistic interesant - parodie dupa o emisiune tv. A fost pentru prima data cand s-au notat si galeriile. La egalitate cred ca au fost sustinatorii feroviarilor si economistilor. Concursul a fost distractiv, ne-am amuzat teribil, ne-am simtit bine. Senzatia s-a prelungit pe tot parcursul serii, caci la discoteca ne-am eliberat de toate tensiunile din tipul saptamanii. Imagini, peste doua saptamani, vinerea, la 21.30 la Party Tour (pe TTV). Pana atunci mai avem un alt sfert de finala cu Eminescu, Pedagogic, Ghibu si Sinteza. Asteptam, asadar, alte doua perechi de liceeni sa se califice in semifinala unde ne va canta si incanta Celia. Dupa editia recent incheiata, Izabela Copil si Vlad Mot de la Blaga au parasit competitia, fiindca au iesit ultimii in clasamentul juriului, Carina Ghita si Paul Buzlea de la Gojdu mai au o sansa in batalia locurilor III, iar in semifinala, cu gandul la locul I sunt: Ioana Cristea si Bogdan Platona de la Economic (locul II), respectiv Ramona Miclo si Celestin Falaus de la CFR (locul I), bobocii cu cel mai bun parcurs de pana acum, la Balul Balurilor. Ne vedem vinerea urmatoare, la ora 19, la o noua petrecere cu ritm!
13 ani la radio
21 februarie 1995. E o zi atat de importanta in existenta si devenirea mea ca om de radio, incat daca nu s-ar fi intamplat, mi-e greu sa gandesc ce intorsatura ar fi putut lua lucrurile. Tin minte ca era o marti dupa-amiaza cand am urcat pentru prima oara dealul din spatele garii… Str. Ianus Pannonius Nr. 25/A a devenit atunci o adresa pe care urma sa o frecventez mai des decat mi-am putut imagina. De fapt, a devenit in scurt timp a doua mea casa. La ora 15:00 am vorbit pentru prima oara la un microfon de radio adevarat. Era “Topul Liceenilor”, iar eu reprezentam Gojdu, unde difuzam deja muzica in pauze, la radioul scolii. Credeti in dragoste la prima vedere? La mine s-a aplicat perfect - radioul a fost dragoste la prima incercare. Asa inceput sa se dezvolte ideea de a ma face om de radio. La Radio Sonvest, 71.81 MHz, am deprins abecedarul meseriei, am invatat, am crescut. Desi veneam cu muzica in ghiozdan de acasa, desi faceam radio cu casete audio si benzi de magnetofon, desi luam produse in loc de salarii, anii debutului au farmecul lor. Sunt 13 ani de cand fac radio. Cu entuzisamul stau bine, cred ca sunt abia la inceput de drum.
New Look
De azi, fotografia care sta pe post de carte de vizita pentru acest blog, nu mai este actuala. Nu mi-am facut lifting facial, nu mi-am lasat par lung si nici nu m-am imbogatit cu vreun tatuaj. Dupa multi ani, imaginea mea s-a schimbat. Am zambit toata ziua. Pentru ca azi am renuntat (partial) la un accesoriu care mi-a definit imaginea. Ochelarii cu care erati obisnuiti au intrat intr-un concediu de odihna (cred ca este unul prelungit). Am descoperit cat de usor si practic este sa porti lentile de contact. Nu ma intrebati de ce descopar eu chestia asta abia acum. Comoditatea si obisnuinta sunt doi factori care probabil ca m-au influentat mai mult decat as fi crezut. Daca ieri ochelarii mei nu ar fi intalnit gresia in cadere libera si provocata, in urma unui mic incident domestic, posibil sa nu fi fost azi in situatia de a trece pe la optician. Mica ciobitura a disparut, ochelarii au primit un aer proaspat…sunt ca noi, si, totusi, nu ma mai atrag asa cum o faceau alta data. E ciudat sa constati ca gesturile si ticurile unui ochelarist raman, in ciuda faptului ca factorul ce le-a provocat este retras din circuit, pentru moment. La inceput am zis ca fara ochelari voi avea mai multa intimitate, in sensul ca nu voi fi recunoscut pe strada. Culmea! Prietenii si colegii mei, ba chiar si mama s-au holbat destul de insitent la mine ca sa observe care e diferenta fata de ziua de ieri. Cred ca s-au jucat cu mine. E imposibil sa nu observi disparitia unui accesoriu care a stat acolo 14 ani. Jumatate din existenta mea. Imi aduc aminte ca, in toamna, din dorinta de a schimba ceva in bine la modul de prezentare, am facut un sondaj printre cunoscuti: cu sau fara ochelari. Daca la inceput cei care voiau sa scap de ochelari erau majoritari, mai apoi balanta nu numai ca s-a echilibrat, dar s-a si inclinat in favoarea conservatorilor. Pentru ca ochelarii ma definesc, ziceau ei. Asa se face ca nu am avut imboldul necesar. Orice rau e inspre bine. Daca nu trebuiau reparati, probabil ca nu renuntam asa usor la ei. Recunosc faptul ca inteleg ce simt miss-urile patriei in ziua in care isi etaleaza noile perechi de silicoane.
