La Vodafone…viitorul suna. Nimeni nu-i raspunde!

Sunt client Connex de la bun inceput. Azi am pasit a doua oara in shop-ul de pe Republicii. Dar o sa tin minte pentru totdeauna experienta. Motivul vizitei a fost schimbarea sim-ului. Mai e cineva in tara asta, asa ca mine, cu sim-ul original din 1997?!  Nu cred! L-am pastrat. Poate scot un ban cinstit pe ebay.com sau oferte.ro. Glumeam! Intru in magazin. Atmosfera relaxata. Doar o persoana la front desk si inca una la plata facturi. La coada, doi domni. Unul imbracat in costum. Celalalt in trening. Primul, elegant. Al doilea, nervos. Arhetipul omului de afaceri vs. omul de rand de pe strada. Stau la coada. 1 minut. 2…5 minute…Domnisoara o intreaba pe sefa de shop cand vin si ceilalti colegi din pauza de masa, ca s-ar duce si ea. Primeste o mustrare, ca sa fiu elegant. E momentul in care se declanseaza nebunia. Eram si eu un tip nervos pana de curand. Ma enerva orice. Comentam orice inconvenient si imi faceam dreptate cu arma mea - vocea. Dar m-am calmat. Sunt si eu, ca toti de fapt, un tip grabit. Uneori foarte grabit. Dar nu mai reactionez la fleacuri. Nu are rost sa ma enervez. Ii las pe altii. Cum ar fi individul in trening. O fi avand dreptatea lui. Zicea omul, de fapt urla, ca de 30 de minute sta la coada la un alt shop Vodafone pentru o copie xerox. A stat omul ce a stat si cand i-a venit randul a fost anuntat ca magazinul respectiv nu are in dotare un copiator. Asta l-a adus la magazinul in care ma aflam si eu. Aici statea omul la coada de minute bune si, daca ar fi sa il credem, avea in masina un bebelas de 6 luni care astepta in conditii improprii. Ma gandesc la faptul ca subiectul nostru nu poseda o limuzina si nu cred sa-l fi asteptat vreun Mertzan sau BeMWeu’ in fata la agentia CFR, pe trecerea de pietoni, cum e la moda. Bine, tipul in costum a incercat, elegant, de atfel, sa il consoleze pe individul nervos, spunandu-i ca la cati bani da el lunar la operatorul de telefonie mobila ar trebui sa fie servit cu o cafea si un croisant cand intra in shop. Nervosul tot nervos si nu pricepe. Din contra, trece la amenintari. Zice ca oricum pentru Bucuresti e actul sau care trebuia copiat si o sa sune el sa reclame situatia de la Oradea. Ce act important avea? O banala reziliere. Motivul? L-am vazut imediat. Tipul baga mana adanc in buzunar, scoate un mobil RDS (ca vorba aia, pe ala l-a primit gratis) si incepe sa sune. De pe RDS. De cate ori vi s-a raspuns cand ati sunat la Relatii cu Clientii? Ati ghicit. Nimeni nu-i raspundea ca sa isi verse si el oful. Dar ce l-a enervat la culme… Asta-i interesant. Vine un angajat iesit sa isi intampine prietena. Intra, o saruta in pragul magazinului si, dupa ce e trimis la pupitru de sefa magazinului, ma intreaba politicos cu ce ma poate ajuta? Nervosul nostru explodeaza! “Pai ce oameni sunteti voi. Intra omul in magazin dupa mine si il serviti pe el prima data. De aia ca e dl. Dacin si e cunoscut?! Si pe mine nu ma baga nimeni in seama…” Am luat cartela si am plecat zambind fortat. Ma gandeam sa nu scoata din celalalt buzunar vreo bata de baseball sa se razbune pe mine ca sunt cunoscut si pe cei de la Vodafone ca sunt prea relaxati la inceput de saptamana. E de inteles, sufereau de sindromul post-sarbatori…        

~ by mihaidacin pe mai 5, 2008.