Simbolul orasului
Un subiect foarte actual si controversat, de altfel, este simbolul orasului, pe care edilii il vor cu orice pret pe dealul de la Ciuperca. Asa ca mi-e imposibil sa nu comentez pe marginea problemei, chiar daca, pana la urma imi voi atrage antipatia bloger-ilor din Oradea, cunoscand pornirea lor inspre un protest antisimbolistic.
In primul rand, le recomand celor care ne conduc orasul sa salubrizeze zona, altadata de agrement, de pe dealul care asigura o panorama extraordinara asupra orasului. Nu am mai facut o plimbare pe acolo demult. La o adica de ce sa ma duc?! Sa ii deranjez pe cei care incearca o aventura pe bancheta din spate a masinii sau sa imi fac griji ca as putea fi scotocit in buzunare de vreo gasca ratacita printre boschetii crescuti in voie pe marginea a ceea ce a mai ramas din trotuar?! Sa calc printre gunoaie si sa ma asez pe pamant, fiindca de banci nici nu mai poate fi vorba?! In primul rand, zona ar trebui sa arate impecabil, daca tot e atat de importanta pentru acest oras.
Revenind la initiativa pe care au luat-o mai marii primariei candva, anul trecut, mi se pare o idee buna de a face un concurs pentru a gasi cel mai potrivit simbol. Ca doar din brainstorming s-au nascut intotdeauna cele mai bune idei. Insa o astfel de idee nu cred ca are un pret. Stiu ca s-au pus la bataie 3000 de euro. Care, pana la urma, nu stiu daca au mai ajuns in buzunarul vreunui arhitect, designer sau, pur si simplu, vreunui om cu idei bune. In schimb, niciuna dintre ideile futuriste prezentate anul trecut in schita, nu au prins contur. Sincer, nu m-a impresionat niciuna. Pe de alta parte, nu cred ca as fi fost eu mai priceput in penita, daca ma intelegeti.
Dar, pana una-alta, vom avea un simbol. O cruce metalica, inalta de 35 de metri. Cum s-a ajuns la aceasta idee si cine e in spatele ei, sincer, nu stiu… Ma intreb de ce s-au chinuit atatea minti luminate atata vreme, cand, de fapt, s-a recurs la o idee simpla, de baza. Suntem crestini, avem nevoie de o cruce care sa ne vegheze. Si nu va mai trebui sa facem deplasarea pana in Busteni, la poalele Caraimanului, sa vedem crucea impozanta care se afla in varful muntelui. O vom avea acasa, spre nemultumirea multor oameni.
Nu prea avem edili dusi la biserica, ceea ce se intampla in Oradea, in ultimii ani e departe de ortodoxie (calea cea dreapta). Si sunt convins ca stiti matrapazlacurile pe care le-au facut unii spre dezvoltarea in progresia aritmetica a propriei bunastari. E greu, asadar, de crezut ca cineva a hotarat ridicarea crucii din convingeri religioase. Dar nici nu pot fi de acord cu cei care o combat. Intr-o lume in care ne indepartam cu viteza luminii de Dumnezeu, intr-o lume in care poruncile si legile biblice sunt la fel de ignorate ca legile lumesti, in loc sa reparam ceva din delasarea noastra, luptam cu orice mijloace impotriva simbolului crestin. Am citit ieri nenumarate articole pe bloguri si in ziare despre subiectul asta. Cu totii erau impotriva. Eu sunt impotriva curentului. Intotdeauna. Nu pot fi impotriva semnului crucii. Este esenta crestinismului. Sunt dezamagit ca mintile luminate nu cred in puterea lui Dumnezeu. Creativitatea vine de Sus si astia par sa nu inteleaga. De altfel, sunt suparat si pe cei care vor sa scoata icoanele, crucile si alte simboluri crestine din scoli. Bine ca acceptam sa vedem seara la stiri elevi care isi batjocoresc profesorii sau colegii, scene de sex cu minori sau violenta infantila, proasta educatie si lipsa de bun simt. Pe astea le acceptam. Nu facem legi ca sa eliminam indivizii salbatici.
Daca semnul crucii nu este un simbol suficient de actual, de cool sau de trendy pentru vremurile pe care le traim, ma intreb de ce Isus cu bratele deschise e potrivit pentru Rio de Janeiro, orasul paradelor, al dansatoarelor dezgolite, al dezmatului colectiv?! Pana la urma, cu toata arta, cam asta e tenta carnavalului atat de celebru…
Lasă un Răspuns