Oradea vs. Debrecen

In nebunia creata in preajma sarbatorilor, adun gashca si dam o fuga la vecini, sa facem shopping, ca asa e la moda… De aici ideea de a sustine sau a demonta un mit aproape la fel de vechi ca si poporul roman in spatiul carpato-danubiano-pontic: cat de avantajoase sunt cumparaturile in Ungaria?! Orice oradean stie ca ajungi mai degraba (si mai sigur) la Debrecen in 45 de minute (cu formalitatile de la vama cu tot) decat la Beius. Ca sa nu mai zicem nimic de starea drumului… Asa ca, inarmati cu atatia forinti cat sa infulecam un snitel si un gofri, in Plaza, si sa aducem un suvenir din categoria podoabelor de Craciun, pornim la drum. Asa s-a nascut o comparatie fireasca intre ceea ce avem noi si ceea ce au ei. Meciul incepe… Drumul e lin inca de la iesirea din vama si parca asfaltul a fost turnat ieri. Nici nu simt cand limuzina in care ma aflu trece de 170 la ora. La cate gropi avem noi pe centimetru patrat, e clar, ei marcheaza primii. 0 - 1. Batem la pas micutul mall din Debrecen, mancam (unii chiar mai mult decat si-au propus, fiindca maghiara exotica pe care o vorbesc deruteaza angajatele de fast-food si ele imi “toarna” portie dubla de cartofi prajiti). Constatam ca au parcare subterana. Si supraetajata de-ar fi, cum vor ai nostri sa faca in centru, tot ar fi ceva si nu am fi nevoiti sa suim bolidul pe spatiu…verde sau pe borduri si trotuare. S-a decis: 0 - 2. Hotaram sa mai vizitam si alte obiective comerciale, asa ca iesim si admiram Debrecen-ul din mersul masinii. Blocurile lor par mult mai ingrijite, mult mai curate, mi-as permite sa zic chiar luminoase. Si daca tot suntem la capitolul curatenie, sigur ne bat. Nu suntem decat in prima repriza si scorul ia proportii. E deja 0 - 3, in meciul Oradea contra Debrecen. Ajungem in Tesco. Aprovizionare subtire. Nu numai ca ma chinui cu paritatea leu - forint continuu sa mai explic si celorlalti cam cat costa lucrurile e pe raft, dar raman dezamagit…nu vad nimic interesant, ba chiar mai mult, ma chinui sa gasesc produsele acelea ieftine pentru care unii compatrioti au facut o pasiune aproape saptamanala. Mergem in Cora, aici parca mai vin astia de acasa. Totusi, desi m-am pricopsit cu un brad ornamental foarte dragut si potrivit pentru noul meu apartament, constat ca o ghirlanda de 20 de beculete de pom imi scoate din buzunar 13 - 14 lei, pe cand acasa, una multicolora de 100 de beculete nu sare de 10 lei. Cred ca sunteti de acord cu mine, ne revenim ca Steaua pe finaluri dramatice in Champions League… E 1 - 3 si prindem curaj. Se face noapte si, in plimbarea noastra din strainatate, constat ca Debrecen-ul e foarte putin impodobit. Daca stam sa eliminam ce au pus comerciantii in vitrine sa atraga clientela, un lucru e clar: astora ori nu le plac ori vor sa faca economie…sau sunt prea activisti in lupta pentru protejarea mediului incojurator si cred ca prea multe becuri degajatoare de CO2 le dauneaza?! 2 - 3. Si meciul continua. Si ei au tramvaie, aeroport, cersetori (chiar daca ceva mai putini si nu vorbeau romaneste). Deci nu se pune. Dar la masini, stau extrem de slab. Singurul A6 pe care l-am vazut avea numere de Salaj! Te saturi de Suzuki Swift din vechea generatie. Sigur, acelasi lucru pot sa-l spuna ei despre Logan, dar, totusi, la noi Audi si BMW sunt tot la a doua casa! Banuiti si voi ce se intampla? Egalam la 3! Daca tot vorbim de fotbal, si ei au echipa, tot in liga secunda. Poate ca au totusi un mic avantaj. Ei au un fan celebru in persoana Ungurului Bulan! (Elore, Debrecen!!!) Avem mai multe supermarket-uri ca ei, ca sa nu mai vorbim ca suntem orasul cu cele mai multe mall-uri (in constructie, ce-i drept) din toata tara, daca nu din toata aceasta regiune a Europei. Suntem deja in avantaj ! 4 - 3. In mod normal, la asa oferta, ar trebui sa avem si preturi mai bune. Si poate ca le avem, dar nu le-am descoperit inca… Am ascultat radiourile lor si inafara de mult zgomot pentru nimic, sincer, nu am descoperit nimic. Cu mici exceptii pe Danubius sau Slager. 5 - 3. Pare ca am intors-o ca la Ploiesti, dintr-un patriotism exagerat. Nu o sa mai intind meciul in prelungiri. Ma bucur doar ca nu ne mai asemanam cu ei in domeniul politic si administrativ - ca era cat pe ce sa avem si noi polgarmester (adica primar, in limba maghiara). Constat ca au dreptate oamenii cu proverbele: “fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea”. Ca sa nu mai zic de aia cu pomul laudat… Si, in plus, nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai cand revii acasa si vamesul zice: “Aaaa, va vad zilnic si va aud, ce bine ca nu ati plecat de tot din tara”. Uite de asta nu m-as putea face “capsunar spaniol” sau “huligan italian” doar de dragul unor sute de euro pe care aici le fac dupa zile si nopti nedormite!

~ by mihaidacin pe decembrie 12, 2007.