Cine face legea?!

Genul programului: actiune

 

Categoria: grea

 

Din clasa: povesti adevarate

 

Motto (inspirat din basme): “A fost odata ca niciodata…ca daca n-ar fi fost, nu s-ar mai povesti”

 

Uneori, in virtutea inertiei cotidiene sau a evenimentelor ce se petrec, ai senzatia ca traiesti in Tara Nimanui. Gradul de civilizatie e inca in scutece, unii semeni de-ai nostri nu au pic de respect fata de ceea ce e in jurul lor, ca sa nu mai vorbim de faptul ca foamea de bani transforma aproape pe oricine. Nu voi vorbi despre gainari, mafioti sau smenari, cum probabil ca dau de inteles din primele randuri. Din contra. In perfecta antiteza, voi face referire la anumiti oameni ai legii, care, actionand la adapostul intunericului, se simt ceva mai camuflati.

 

Articolul s-a nascut dupa un week-end in care am trait, pe langa multe altele, doua experiente, zic eu, cel putin ciudate. Recunosc faptul ca nu dezvoltam un subiect din prima intamplare, dar, dupa cea de-a doua m-am hotarat.

 

Vineri noaptea (sau sambata inspre dimineata) - ora 3 - 3:30, zona Bd. Stefan cel Mare - Oradea. Ma aflu intr-un break alb, pe sensul de mers dinspre gara inspre intersectia cu Transilvaniei. Putinii “colegi” de trafic dau blitzuri (fac semne cu farurile). La un moment dat, zaresc in departare girofarurile unui Logan care rula in viteza a doua pe contrasens. Il ajung din urma in dreptul cladirii Textila Crisana, zaresc doi politisti in masina si nu-mi pot raspunde la intrebarea de ce merg respectivii pe contrasens cu girofarurile pornite, devreme ce doar eu eram pe sensul acela de mers?! Ii depasesc, ei continua sa mearga in acelasi ritm de o buna bucata de vreme. Pe Bd. Stefan cel Mare sunt cate doua benzi pe sens, iar politistii rulau pe contrasens, pe banda din stanga… si le placea. Itinerarul meu se abate de la Bd. Stefan cel Mare pe str. Barsei, deci facem incadrarea regulamentar, semnalizam, dar, stupoare…Loganul politist venea pe calea lui nefireasca. Deci, ma depaseste in timp ce virez la stanga. I-am dat prioritate, dar mai mult din dorinta de a face o dedicatie (fara numar:)), de data asta cu numar: B 51 KVP. Baietii au incercat si in marsarier, nu mai stiu daca le-a placut la fel de mult. Pentru week-end-ul urmator le recomand: trotuarele de pe Decebal, aleile din Oraselul Copiilor sau parcarea de la strand. Am auzit ca sunt la fel de cufundate in bezna, dar cica, dezvolta abilitati de pilotaj.

 

Sambata noaptea. Aproape de miezul noptii. Cam nedomit si lipsit de motivatia care sa ma scoata din casa la ora respectiva, imi fac curaj si ma indrept inspre Club Bali, unde, sambata noaptea incerc sa animez petrecerea, la microfon. Lumea, putina la inceput, parea sa aiba aceleasi sentimente reci, desi se anuntase o petrecere incendiara cu un dj invitat in premiera in Bali - Rosario Internullo. Incepem party-ul, lumea ramane la fel de inerta, Rosario ma intreaba ce se intampla de nu e iures si, intr-un moment de inspiratie ii zic sa mixeze linistit ca o sa ridicam noi clubul in aer cu orice pret, doar o pana de curent ne-ar putea opri. Si nu e cazul. Ca ne-au oprit altii. In jurul orei 2 ne trezim, in premiera in Bali, cunoscut ca si club select, cu public rafinat, opriti din petrecere de mascati. Oprim muzica, fac anuntul la microfon, lumea pare buimacita, unii au fata crispata: nu-si gasesc buletinele. Nu se intampla traditionalul control, asa ca, la un semn, in 5 minute, dam drumul la party. Zic la microfon: “Acum stiti cum e o petrecere fara muzica”. Si ne-am dezlantuit. A urmat o noapte cu multe batai pe minut, cu un public descatusat si cu un Rosario Internullo la bustul gol, multumit ca a dezghetat un public de la care nu se astepta sa il aprecieze. Zicala romanesca: “Orice sut in fund e un pas inainte” s-a verificat. Le “multumim” mascatilor ca ne-au dat impulsul necesar pentru a crea cea mai buna atmosfera de clubbing! Ramane , insa, de judecat gestul de a opri muzica si a doua oara si de a oferi lumii un spectacol desprins parca din scenariul unui film politist. Un nene trecut de 50 de ani vaneaza cu o camera digitala (handycam) posibilii “interlopi” care danseaza pe ring pe banii lor (de intrare). Ii urmeaza un cordon de 4-5 mascati care se tin de mana (!!!) si doboara tot in calea lor cu duritatea unui buldozer. Doua fete care aveau cocktail-uri in mana (pe banii lor) sunt aruncate efectiv la podea cu tot ce aveau asupra lor. Se creaza un val uman, gen tsunami, care matura tot in cale. Nu conteaza cine si de ce a fost ridicat. Conteaza modul brutal de actiune intr-un spatiu public-privat, bruscarea fizica a unor clienti si intreruperea repetata a unei petreceri. Persoana dusa la interogatoriu s-a intors in mai putin de o ora inapoi in club. Trag concluzia ca daca esti om al legii nu e cazul sa vii sa bagi sperietii in tineri la club, pe banii de la buget, sa te comporti brutal si sa mai ai si deficiente de imagine la nivelul celor care au avut neplacerea de a experimenta ceea ce am relatat in randurile de mai sus.

 

Daca cei care fac legea in tara asta dau asemenea exemple, ce asteptari sa mai am de la oamenii de rand? De fapt, cine face legea?

~ by mihaidacin pe decembrie 9, 2007.