Sunt client Connex de la bun inceput. Azi am pasit a doua oara in shop-ul de pe Republicii. Dar o sa tin minte pentru totdeauna experienta. Motivul vizitei a fost schimbarea sim-ului. Mai e cineva in tara asta, asa ca mine, cu sim-ul original din 1997?! Nu cred! L-am pastrat. Poate scot un ban cinstit pe ebay.com sau oferte.ro. Glumeam! Intru in magazin. Atmosfera relaxata. Doar o persoana la front desk si inca una la plata facturi. La coada, doi domni. Unul imbracat in costum. Celalalt in trening. Primul, elegant. Al doilea, nervos. Arhetipul omului de afaceri vs. omul de rand de pe strada. Stau la coada. 1 minut. 2…5 minute…Domnisoara o intreaba pe sefa de shop cand vin si ceilalti colegi din pauza de masa, ca s-ar duce si ea. Primeste o mustrare, ca sa fiu elegant. E momentul in care se declanseaza nebunia. Eram si eu un tip nervos pana de curand. Ma enerva orice. Comentam orice inconvenient si imi facea dreptate cu arma mea - vocea. Dar m-am calmat. Sunt si eu, ca toti de fapt, un tip grabit. Uneori foarte grabit. Dar nu mai reactionez la fleacuri. Nu are rost sa ma enervez. Ii las pe altii. Cum ar fi individul in trening. O fi avand dreptatea lui. Zicea omul, de fapt urla, ca de 30 de minute sta la coada la un alt shop Vodafone pentru o copie xerox. A stat omul ce a stat si cand i-a venit randul a fost anuntat ca magazinul respectiv nu are in dotare un copiator. Asta l-a adus la magazinul in care ma aflam si eu. Aici statea omul la coada de minute bune si, daca ar fi sa il credem, avea in masina un bebelas de 6 luni care astepta in conditii improprii. Ma gandesc la faptul ca subiectul nostru nu poseda o limuzina si nu cred sa-l fi asteptat vreun Mertzan sau BeMWeu’ in fata la agentia CFR, pe trecerea de pietoni, cum e la moda. Bine, tipul in costum a incercat, elegant, de atfel, sa il consoleze pe individul nervos, spunandu-i ca la cati bani da el lunar la operatorul de telefonie mobila ar trebui sa fie servit cu o cafea si un croisant cand intra in shop. Nervosul tot nervos si nu pricepe. Din contra, trece la amenintari. Zice ca oricum pentru Bucuresti e actul sau care trebuia copiat si o sa sune el sa reclame situatia de la Oradea. Ce act important avea? O banala reziliere. Motivul? L-am vazut imediat. Tipul baga mana adanc in buzunar, scoate un mobil RDS (ca vorba aia, pe ala l-a primit gratis) si incepe sa sune. De pe RDS. De cate ori vi s-a raspuns cand ati sunat la Relatii cu Clientii? Ati ghicit. Nimeni nu-i raspundea ca sa isi verse si el oful. Dar ce l-a enervat la culme… Asta-i interesant. Vine un angajat iesit sa isi intampine prietena. Intra, o saruta in pragul magazinului si, dupa ce e trimis la pupitru de sefa magazinului, ma intreaba politicos cu ce ma poate ajuta? Nervosul nostru explodeaza! “Pai ce oameni sunteti voi. Intra omul in magazin dupa mine si il serviti pe el prima data. De aia ca e dl. Dacin si e cunoscut?! Si pe mine nu ma baga nimeni in seama…” Am luat cartela si am plecat zambind fortat. Ma gandeam sa nu scoata din celalalt buzunar vreo bata de baseball sa se razbune pe mine ca sunt cunoscut si pe cei de la Vodafone ca sunt prea relaxati la inceput de saptamana. E de inteles, sufereau de sindromul post-sarbatori…
Romania… in vacanta
Nu e bucurie mai mare pe lumea asta, fie ca esti angajat in sistemul bugetar sau in cel privat, decat sa constati ca te pricopsesti, odata la ceva vreme cu niste zile libere. Daca se mai nimereste sa fie pozitionate in aceeasi saptamana, nu e nimeni mai priceput decat romanul sa transforme libertatea intr-o minivacanta in care sa isi petreaca timpul liber dobandit cum si cu cine vrea.
Nu fac parte din categoria celor care au oprit productia in Vinerea Mare si se gandesc cu groaza ca amatorii de bere nu vor strange suficiente semnaturi ca data de 5 mai sa fie a barbatilor si astfel sa se prelungeasca vacanta asta generala cu inca o zi. Dar nu am putut sa nu remarc lejeritatea cu care s-au petrecut lucrurile in aceasta saptamana. Daca unii nu lucreaza, de ce ar fi altii mai inteligenti?! Daca tot nu gasesti pe nimeni in campul muncii, de ce sa te mai stresezi degeaba?! Sunt intrebarile retorice pe care oricine si le pune inainte de a decide definitiv ca nu trebuie sa aiba constiinta incarcata din cauza chiulului general.
Sarbatorile de Paste au trecut repede si frumos anul acesta. Nu au prea fost incidente, traficul a fost lejer dupa ce toata lumea s-a retras sa consume continutul carucioarelor de supermarket, ouale rosii si mielul facut drob (era sa zic “zob”). Cica romanii au consumat in general cu 50% mai mult in perioada asta. S-a reflectat in banii lasati la casele de marcat. Totusi, carnea de miel nu mai are asa trecere (poate din cauza pretului) ca anii trecuti. Un minus de 30% anul acesta… In schimb, daca tot ne-a invitat cineva candva la numarat oua, uite ca am facut-o si pe asta. 180 de milioane. In toata Romania. Doar de Paste.
Mesajele si felicitarile de sarbatori par sa nu mai fie la moda. Este o chestiune de observatie personala. Am primit mai putine sms-uri decat de obicei. Dar am putut face rapid o analiza. Si uite ce a iesit, dupa citit… Oamenii se impart in patru mari categorii. 1. Cei care trimit mesaje serioase, bine compuse, de genul “Lumina Invierii sa va aduca…” 2. Cei care trimit mesaje serioase, bine compuse, dar copiate de la altii. Cum iti dai seama? Cand dau forward catre numarul tau, uita sa stearga semnatura precedentului si te trezesti ca un cunoscut de al tau se semneaza, spre rusinea lui, cu un nume total necunoscut tie. 3. Cei care trimit mesaje vesele. Subcategorii: a). Cei care trimit mesaje in versuri; b) Cei care trimit mesaje vesele si personalizate (aici intra si mesajul meu: “Iepurashu’-Coconashu’ te pupa si iti ureaza cele mai fericite sarbatori din lume!” - multi l-ati primit). 4. Cei care nu trimit mesaje deloc.
1 mai muncitoresc s-a scurs dupa un scenariu deja binecunoscut. In fum si sfaraiala de gratare, lumea s-a adunat ciorchin in locuri consacrate pentru friptane si sociaizari pe patura la soare. Numai ca soare nu a prea fost. Nu stiu daca ati observat… De cativa ani incoace, 1 mai e capricios din punct de vedere al vremii. E frig, ploua si pare sa strice planurile de iesit la strand sau la iarba verde. As fi vrut sa plec la mare de 1 mai, dar socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din targ. Si apoi, cum as fi impartit bulevardul din Mamaia cu bolizii de milioane de euro, cand eu conduc un popular Opel Astra Caravan?! Deocamdata… Am petrecut 1 mai la volan, ca sa evit amestecul de mirosuri si de ritmuri muzicale distorsionate lansate in aer liber din masini cu usile deschise la iarba verde. Excursia la Valea Draganului a fost relaxanta, iar micii pregatiti in curte, la ceas de seara, cu toata gasca de prieteni alaturi, au fost mai savurosi decat pareau cand am pus mana pe caserolele de la supermarket, la o ora la care toti oamenii normali cautau trifermentul in geanta de picnic…
Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca Pastele cadea de 1 mai?! Era o tragedie. Nu mai era vacanta in draga noastra Romanie…
Ce am facut in ultima luna?
E o intrebare cu greutate, chiar daca, la prima citire da impresia de banalitate… Am stat in afara lumii virtuale timp de o luna. Nu inseamna ca nu am accesat internetul, ci doar ca am incercat sa vad ce simt intorcandu-ma in perioada cand blogul acesta nu exista si nu puteam sa-mi exprim liber si necenzurat ideile, opiniile si impresiile legate de orice. Concluzia? Sunt un pic “nevorbit”. Au fost atatea subiecte pe care as fi vrut sa le dezbat cu si pentru voi (cei care cititi acest blog cu regularitate), incat e imposibil sa nu ma loveasca un regret ca am luat o pauza neasteptata si, pentru unii, inexplicabila. Asta e motivul pentru care se impune intrebarea din titlu. Deci…ce am facut in ultima luna? Poate cel mai important, am implinit 28 de ani. Nu am avut cea mai fericita aniversare, dar cei care mi-au fost alaturi au incercat din rasputeri sa suplineasca toate lipsurile. In alta ordine de idei, am muncit poate mai mult decat oricand, pentru ca, se stie, ratele nu se platesc singure. Uneori am senzatia ca ritmul infernal in care imi desfasor multiplele activitati ma vor transforma intr-o masina. Totusi, inca nu s-a intamplat asta. Simt, deci exist. Simt, ca orice roman, din sistemul bugetar sau nu, ca Pastele si 1 Mai sunt atat de bine pozitionate in calendar anul acesta, incat se cere o saptamana mai lejera, libera in totalitate, daca se poate. Oricum, e greu sa gasesti pe cineva activ zilele acestea. De aceea va sfatuiesc sa profitati! Fiti activi, mai ales in fata cozonacilor, oualor rosii, a drobului de miel si a celorlalte bunatati care va umplu masa in aceste zile de sarbatoare!
PS: Iepurashu’-Coconashu’ va saluta si va ureaza cele mai fericite sarbatori din lume!
Plimbare duminicala in Ungaria
Profitand de cateva ore libere, dar si de vremea insorita de primavara, am luat drumul Ungariei, din dorinta de a vedea ceva nou, de a experimenta trairi straine, in ideea ca programul meu destul de incarcat nu prea imi permite sa am astfel de escapade. Granita se trece foarte usor. Mai ales duminica. Cum iesi din tara, admiri nu numai asfaltul foarte bine intretinut de pe E60, dar si lejeritatea cu care se circula. Chiar daca e sfarsit de saptamana, la ei nu e aglomeratie. Incearca portiunea Oradea-Alesd pe E60 si ai sa mergi bara la bara. Am patit-o sambata. M-a mirat faptul ca in Ungaria nimeni nu pare grabit. Toata lumea respecta regulile de circulatie, mai ales viteza de rulare. Mai putin soferii care conduc nebuneste masini de Bihor. Daca te depaseste cineva pe drumul de Debrecen, tu avand 90 - 120 km/h, e clar ca e roman. Surprinzator e faptul ca, la o prima privire de ansamblu, in Ungaria lipseste mizeria de pe santuri. O fi, pe strazile laturalnice, dar la soseaua nationala (care nu prea trece prin localitati, ca la noi), totul pare proaspat maturat si intretinut. Nu mi-a placut, totusi, harnicia exagerata. Ungurii munceau duminica - sapau in gradina, tundeau pomii si chiar arau cu tractoarele pe camp. Unde e respectul fata de Ziua Domnului?! Ajuns in Debrecen, constat ca aerul de oras european, in adevaratul sens al cuvantului, nu s-a schimbat de la precedenta mea vizita. Totul este ordonat, curat, civilizat. Totul se bazeaza pe respect fata de om si natura. Drumul scurt si pofta de condus m-au determinat sa ajung si la Hajduszoboszlo, un fel de Baile Felix al lor. Celebra statiune era aproape goala. Chiar si in Debrecen, in ciuda vremii favorabile, lumea parca intrase in pamant. Ori dorm de amiaza ori stau in fata televizoarelor. Mall-ul din Debrecen nu gemea de lume, cum e la noi duminica, pe strada nu era aglomeratie, la semafor nu te claxona nimeni, iar oameni iesiti la o plimbare pe jos, nici nu gaseai. In Hajduszoboszlo lipsea aglomeratia de pe trotuare, asa cum o intalnesti in statiunile de la noi. Nu am vazut nici tarabe cu licurici, plastice si alte chinezisme de cumparat la copii. Am constatat, insa, pe drumul de intoarcere, ca daca o iei pe scurtatura, dai de mioriticele gropi si de asfatul valurit, ceea ce ma face sa cred ca si la ei afara e vopsit gardul, iar inauntru e leopardul. Totusi, au bunul simt sa nu rupa stalpii de plastic ce marcheaza marginea soseleleor si nici sa dezlipeasca acel colant reflectorizant de pe stalpi pentru a-l lipi ca ornament pe masina personala. Mai avem de invatat…
“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - marea finala
16 licee. 9 saptamani de foc. Sute de liceeni infierbantati de dorina de a-si sustine favoritii. Cele mai elaborate momente artistice. Cele mai haioase prezentari. Cele mai ciudate probe. Asa s-ar putea descrie, pe scurt, fenomenul Balul Balurilor. Dupa exact doua luni de munca asidua (din partea concurentilor) si de distractie absoluta (din partea celorlalti liceeni), a sosit momentul in care am facut departajarea finala. Mai plina ca oricand, discoteca No Problem i-a gazduit vineri seara pe finalistii editiei 2008 a spectacolului-concurs Balul Balurilor. Gojdu, Economic, CFR si Ghibu s-au intrecut in a face multa galagie pentru a-si incuraja perechile de miss si mister boboc sa se descurce cat mai bine. Finala a fost o reunire a celor mai bune probe de pana atunci, dar si o trecere in revista a tuturor momentelor artistice cu care ne-am obisnuit pe parcursul celor 9 editii. Spartul baloanelor cu o casca prevazuta cu un cui, atingerea tintei cu un ou de plastic plin de ketchup, tinut intre dinti si flotarile cu predare de stafeta pe echipe au fost cele trei probe care au smuls ropote de plauze din public si au pus bobocii la grea incercare. Intre probe au cantat Fantassy Anileda, Silvia, M&C, Saylas si Star, iar de dansat s-au ocupat Get Lost si Beat after Beat. Finala Balului Balurilor a fost o competitie stransa. Si batalia galeriilor a fost una dura, exprimata in multi decibeli urlati la propriu pentru sustinerea bobocilor. Cu greu, dupa trei ore de show, juriul a decis: pe locul IV s-au clasat Ramona Miclo si Celestin Falaus de la CFR (echipa cu cea mai buna ascensiune artistica din acest an; i-am numit surpriza placuta a balului; au avut cea mai buna galerie, per total); pe locul III s-au pozitionat Georgiana Cristea si Bogdan Platona de la Economic (intotdeauna economistii au avut momente bine pregatite; la ei balurile au fost tot timpul o reusita); pe locul II, la un punct in spatele castigatorilor au venit Carina Ghita si Paul Buzlea de la Gojdu (fara galerie, dar cu o ambitie extraordinara; au avut cele mai bune momente artistice si taria de a trece prin barajul locurilor III, respectiv prin semfinala; au fost echipa luptatorilor). Pe locul I, castigatori absoluti ai Balului Balurilor, editia 2008, sunt Madalina Luca si Remus Popovici de la Ghibu (echipa cea mai motivata, cea mai increzatoare in sansele ei de reusita, sustinuta intotdeauna de o galerie numeroasa si galagioasa). Dincolo de orice, cele doua luni de petreceri au insemnat o perioada de distractie si cum puteam incheia o astfel de perioada decat printr-un super eveniment?! La final, imediat dupa ce am anuntat castigatorii, au intrat in scena DJ PROJECT care au ridicat inca de la prima piesa discoteca in aer. Balul Balurilor s-a incheiat, dar petrecerea continua, in fiecare vineri, la Highschool Party, o petrecere dedicata liceenilor oradeni cu pofta de distractie.
4 ani de Transilvania TV (TTV)
20 martie 2004. Sambata seara. In parcarea din Independentei, mii de oradeni asteptau cu sufletul la gura startul unui megaconcert care a marcat debutul unei noi televiziuni locale - Televiziunea Transilvania. Eram pe scena, in calitate de prezentator, alaturi de Adriana Titieni, si am primit legatura din studio, de la Mirona Olteanu care a prezentat primul jurnal din primele minute de emisie ale televiziunii. Eram o echipa de entuziasti si porneam la drum cu ganduri mari. Mai ales ca existau noi provocari, un sediu nou si aparatura de ultima generatie (cum poate multe televiziuni din Bucuresti nu aveau). Am crescut intr-un an cat altii in sapte, vorba povestii. Din pacate, firul epic nu a ajuns la celebrul final fericit. Dupa modelul “ce am fost si ce am ajuns”, am trait sa vedem urcusul, dar mai ales coborasul unui proiect ambitios care a ajuns sa supravietuiasca prin mana de oameni care am mai ramas in aceasta televiziune. Emisiunile, evenimentele, proiectele pe care le-am sustinut candva, nu mai sunt. Azi sunt 4 ani de la prima emisie. Putem vorbi despre “vremurile bune”…
“Balul Balurilor 2008″ in No Problem - semifinala
Multa lume pregatita de show, emotii pentru concurenti si nerabdare in public. Asa a inceput semifinala Balului Balurilor. Vineri seara am strans in No Problem cei mai talentati liceeni oradeni, cu cele mai multe sanse de castig la finala din 28 martie. Ramona Miclo si Celestin Falaus de la “CFR”, Giorgiana Cristea si Bogdan Platona din “Economic”, Madalina Luca si Remus Popovici de la “Ghibu”, Sorina Salajean si Craciun Secara de la “Sinteza”, respectiv Carina Ghita si Paul Buzlea de la “Gojdu” au incercat si au reusit sa demonstreze ca merita sa fie semifinalisti. Evenimentul care a strans sute de tineri in No Problem a fost deschis de majoretele Juventus. Am dansat cu Ritm-Mic, am cantat cu Anileda si Silvia, dar si cu trupa Fantassy. Momentele artistice au fost foarte reusite, poate si pentru ca temele au fost la libera alegere. La probe, bobocii au avut de trecut peste mari emotii. Prima proba: bobocul legat la ochi, cu o coada de matura intre picioare, in varful careia am atasat un marker, ghidat prin microfon, trebuia sa nimereasca o tinta uriasa din carton. A doua proba a insemnat genuflexiuni in doi, cu un cerc de acrobatii care trebuia sustinut, dar fara ajutorul mainilor. A treia proba a pus in miscare echipa de la fiecare liceu, in ideea ca liceenii aveau de imitat pasii de dans ai unei componente din trupa de dans hip-hop Ritm-Mic. Balul a durat mai mult decat de obicei, dar asta nu a suparat pe nimeni. Pentru ca lumea s-a antrenat mai bine de super-show-ul care a urmat. Dupa o ora de dans, a intrat in scena Celia. “Printre stele”, “Soapte” si “Trag aer in piept” au ridicat publicul in picioare. Perechile de la “Economic”, “CFR”, “Gojdu” si de la “Ghibu” si-au luat bilet de finala. 28 martie - marea finala. Invitati speciali: DJ Project. Ne vedem acolo!
Politically (in)correct
Nu imi place politica. Mai ales cand e prost facuta. Asta nu inseamna ca nu am si eu simpatii si antipatii, cand vine vorba de oameni politici (mai mult sau mai putin promovati la talk-show-urile televizate). Nu voi spune ce orientare politica am. Pentru ca nu prea am. Nu sunt total debusolat, ci, la fel ca majoritatea celor care merg cu constiinciozitate la urne, mai degraba dezamagit. Pentru ca, in fapt, nu se schimba nimic. Sper sa existe o exceptie care sa intareasca regula, mai ales ca intram in campanie electorala pentru alegerile locale. Lupta abia acum incepe. De cele mai savuroase episoade se vor ocupa, fara indoiala, eternii analisti politici ai orasului. Dar ceea ce e in spatele oamenilor, imaginilor promovate, lasa mult de dorit. Si pe deasupra, nu se prea stie ce e in culise.
Luni, 10 martie. Abia trezit din euforia unui week-end agitat si trait la maxim, sunt intrebat de un coleg stirist de la TTV daca ma ocup cu sonorizari. Raspund afirmativ, iar omul, cu o ureche la telefonul mobil, ma intreaba daca ma pot mobiliza pentru un eveniment care trebuie sa aiba loc la ora 14. (?!) Asa ceva doar in Romania e posibil… Era cu putin inainte de emisia mea de la 10. Printre manevrele de instalare la pupitrul de la radio, incerc sa aflu despre ce este vorba. Nu mi se raspunde clar. Nu mi se spune nici despre ce e vorba si nici unde are loc evenimentul. Intr-un final, obtin informatia atat de pretioasa. Omul ma roaga sa nu il dau de gol, cum ca mi-ar fi spus (culmea!) ce trebuie sa sonorizez. Nu trec multe minute peste fix, intram cu stirile, fac prima interventie si unul dintre telefoanele mobile suna continuu. Cineva de la partid… Imi cere un raspuns afirmativ in 30 de minute. Incerc sa trezesc gasca, sa gasesc cea mai buna solutie - boxe, microfoane, mixer, cam tot ceea ce trebuie pentru un astfel de eveniment. Resun eu persoana de la partid care se ruga de mama focului la telefon sa ii fiu de ajutor ca sa aflu ca nu mai era nevoie de serviciile mele. Poate ca ati intuit…sau poate ca nu. Imi pare rau sa constat ca o astfel de lansare de candidatura la primarie - foarte laudata de colegii presari - are lacune organizatorice de genul acesta. Imi inchipui cum individul care a fost angajat sa faca evenimentul asta i-a lasat balta pe politicieni cu cateva ore inainte acuzand cine-stie-ce motive ca sa nu participe. Sa nu ai sonorizare cu patru ore inainte de eveniment spune ceva despre profesionalismul echipei de campanie. Omul politic nu trebuie sa si faca griji. Sondajele neoficiale il dau ca favorit. Si, la o adica, chiar e singurul care a facut ceva pentru cetateni si nu pentru bunastarea proprie, ca altii.
8 Martie - ziua de striptease
A venit 8 Martie. Ziua Femeii. Barbatii, cei mai galanti dintre ei, nu au uitat sa cumpere flori femeilor din viata lor… fie ca e vorba de mame sau bunici, surori sau verisoare, fiice sau cumnate, neveste sau amante… Asa ne aratam pretuirea pentru fiintele cele mai dragi noua, barbatilor. Macar de 8 Martie ne dam si noi seama ca viata noastra fara ele nu ar fi la fel. Femeile sunt rasfatatele zilei. Toata lumea le copleseste cu flori, atentii, pupicuri si complimente. In ceea ce priveste modalitatea de sarbatorire, observ ca s-a incetatenit traditia dezbracarii de haine si inhibitii. Fie ca e vorba de Flamingo Boys, Taboo Boys sau alti Boys care stau un an de zile in sala de forta pentru a arata ca in “Nekermann” in perioada 1- 8 martie, ei sunt cei care ne intretin femeile in cluburi, in timp ce noi savuram o bere cu baietii in oras sau, dupa caz, jucam invartita in fata clubului unde se defasoara dezmatul. Sunt un privilegiat. Ca si MC, sunt alaturi de bodyguarzi, dj, barmani si manageri, unul din cei 10 baieti care se asigura ca cele 300 - 400 de doamne si domnisoare se simt cel mai bine din lume, de ziua lor. Si am intotdeauna senzatia, ca si barbat, cel putin in acest caz, ca sunt pe cale de disparitie. Nu vreau sa spun cat de mare e isteria, pentru ca i-as pune pe ganduri pe baietii care si-au lasat fetele la aceste show-uri. Un singur lucru nu mi-as dori. Sa-mi vad prietena pe scena in show-ul striperilor. Oricum, am intalnit si femei care faceau aritmetica de 8 Martie. Cred ca isi calculau sansele de a fi fericite. Pana la urma, tot barbatii sunt cel mai bun cadou de Ziua Femeii. Dezbracati, daca se poate.
“Balul Balurilor 2008″ - confruntarea locurilor III
Vineri a venit randul locurilor III sa demostreze ca inca au cu ce sa atraga atentia publicului si ca isi merita locul in faza urmatoare a Balului Balurilor. Dupa ce bobocii de la “Andrei Saguna” si “Mihai Viteazu” nu s-au mai prezentat, misiunea a devenit un pic mai usoara pentru cei ramasi in cursa. Asta pentru ca o singura pereche avea sansa de a ajunge in semifinala de saptamana viitoare. Si ea urma sa fie aleasa dintre Lioara Ciugudean si Razvan Duma - de la Colegiul Tehnic “Traian Vuia”, Carina Ghita si Paul Buzlea - de la Colegiul National “Emanuil Gojdu”, respectiv Iulia Petrila si Gabriel Nica - de la Colegiul National “Mihai Eminescu”. Am avut parte de cele mai savuroase probe de concurs. Prima proba a fost cea care a declansat nebunia. Boboaca trebuia sa il ghideze la microfon pe bobocul legat la ochi, care avea pe cap o casca prevazuta cu un cui foarte ascutit in crestet. Iar pe o sfoara stateau trei grupuri a cate trei baloane care asteptau sa fie sparte. A fost distractiv, pentru ca bobocii trebuiau sa execute un mic salt pentru a infige cuiul in baloane. Proba a doua a pus fetele la treaba. Ele au trebuit sa impinga cu capul o minge pe toata latimea discotecii, pentru a o introduce printre picioarele bobocului aflat pe post de poarta. La proba a treia a fost nevoie, ca de obicei, de echipa. Si s-a dansat limbo in trenulet. Combinatie de dansuri care a antrenat lumea din discoteca pentru party-ul care avea sa urmeze. Intre probe s-a cantat hip-hop cu M&C, dar s-a si dansat cu G-Spot, trupa liceenilor de la “Gojdu”. Momentele artistice pregatite de liceeni au fost si ele savurate din plin de toti cei aflati in sala. A urmat discoteca, unde Jad a fost cel care ne-a pus din nou in ritm, cu cele mai antrenante piese. La final, am aflat ca juriul a decis ca gojdistii sa se alature celorlalti boboci deja calificati in semifinala din 14 martie, penultima intalnire de anul acesta cu Balul Balurilor. Vineri, la semifinala, asteptam galeriile liceelor sa ii sustina pe cei mai buni. La final o superpetrecere, asa cum v-am obisnuit si, in plus, concert CELIA!
